Stai aici cu mâinile întinse
deasupra capului meu.
Îmi aspiri cu calm ultima putere
de a ma întoarce înapoi,
de a ma dezlega din farmecul zâmbetului
scurs cu atâta tresărire
Privesc mai departe de negură și văd petice de timp alb,ascuns cu grijă pe timpul verii în amintirea noastră.Străbat întinsul apei din fața casei și ma înclin în fața nesfârșitului, a iubirii.
Pași pe nisip, albaștri,
Înviorați de valuri translucide.
Coridoare lungi, aplecate duios
Peste zborul pescarușilor.
Raze vesele, mângaind spuma stinsă
a țărmului
Și
