Poezie
sfarsitul
fragment
1 min lectură·
Mediu
Noi oamenii am aparut pe Terra probabil din plictiseala unui oranduitor care se simtea singur si vroia sa discute cu cineva. Intai barbatii. Eram goi, parosi, umblam cu o bata cu care sa ne aparam de fiare si dusmani. Caci erau destui. Dar lipsea ceva... Ce? Femeia! Desigur, femeia! Si uite asa a aparut din coasta noastra, femeia.Unii ar zice coasta de drac, asta e deh. Acum trebuia doar sa progresam si acel cineva de sus ne-a dat libertatea de a progresa har domnului! O vreme, fiind ocupat cu probleme ceresti si-a intors fata de la noi si ne-a lasat in pace... Se putea un lucru mai rau? Ne-am luat-o in cap si acum tragem ponoasele, vine sfarsitul, se aude o vorba pe sus caci pe Terra nu mai e nimic bun de stricat. Ba mai avem pretentii si de atotstiutori, cerem tot felul de lucruri imposibile si am transformat ingerii in cai de cursa lunga, unde vom ajunge? Unde-i capatul? Stie cineva? Eu nu!
012757
0
