minunea de langa mine

De multe ori in viata treci pe langa lucrurile importante si din diferite motive ignori unele lucruri.Acum 2 ani , prins de febra calatoriilor am urcat cu niste prieteni pe langa cetatile dacice si sus la Gradiste.Undeva in dreapta se face un drum prin padure care , pe o bucata mica seamana cu cararuia ce te duce la cabana Diham in Muntii Bucegi. Lasand padurea in urma, cand seara tocmai se lovea de ziua si cerul devenise o patura zdremtuita de nori rosiatici ne-am oprit brusc.O liniste in care imi auzeam si inima batand pe o muzica de ea stiuta ne invaluia ca o mantie imposibil de descris sau de aratat.In partea dreapta pe un perete de stanca se deschidea o grota care la prima vedere nu impresiona cu nimic, era o simpla grota dar intrand am realizat ca s-ar putea sa fie ceva deosebit.Ai impresia ca te duci in fundul pamantului si nimic nu te mai poate scoate de acolo. 13 metri de orbecait prin intuneric , 13 metri si apoi aprinzi mai bine lanterna , vara iti tragi si o haina pe tine caci pe pereti este gheata.In fata se deschide un nou portal de 5 m inaltime si sarim din piatra in piatra ascultand dansul picurilor de apa care cad .Minunea se produce instantaneu fiindca am ajuns intr-o catedrala subpamanteana in care natura s-a intrecut pe sine. Draperii gigantice din piatra, stalactite si stalagmite desenate in toate formele si in toate ipostazele surprind ochiul intr-un mod indescriptibil.Sting lanterna si pentru cateva minute am uitat ca locul meu e pe pamant, uit ca sunt doar un simplu pamantean. Nu se aude decat apa imbratisata cu intunericul sau, caraitul cate unui liliac.In partea dreapta si in stanga natura si-a creeat camere, anticamere, regi si regine, desene si mulaje pe care trebuie sa le vezi ca sa iti dai seama. Sau sa te ciupesti usor.