Poezie
Nedumerire
1 min lectură·
Mediu
In palme tin un manunchi de vise,
adunate de prin iarba verde in primavara.
Le-am adus la tarmul insorit al marii
sa prinda viata prin magia soarelui.
M-a prins iarna pe drum, e frig si inserare,
magia nu-si poate implini rostul,
rapusa de timp zace umbra soarelui
la picioarele marii inghetate.
Imi privesc mainile fara speranta:
in palme am un manunchi de frunze uscate,
ferecate bucati in turturi de gheata sangerii -
caci toate visele au culoarea sufletului.
Marea tace nefiresc, iar eu nu stiu…
sa-mi fac timpul asteptare pana-n vara viitoare,
sau sa renunt la vise, la magie… poate chiar la soare,
pana voi renaste iar… poate om, poate pe un alt tarm de mare!
002.205
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iris Cruceru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Iris Cruceru. “Nedumerire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iris-cruceru/poezie/13967443/nedumerireComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.