Versuri mult prea triste
Privesc cerul plumburiu, Grămada de frunze-uscate, Oamenii nepăsători Cu care împart pământul…. Stau pe bancă și privesc Undele lacului negru Și mă gândesc : «De ce toate poeziile sunt triste
ITirina tanase0
0
Praf de porțelan
O lacrimă-nsângerată Se prelinge ne-ncetat Pe chipul său de porțelan. Ochii ei înrouarați Au zărit o umbră vagă Și atenția-i cersesc... Dar ceața s-a lasat Și umbra s-a depărtat Și în zare-a
ITirina tanase0
0
Toate cele 2 poezii sunt incarcate