simplu fapt
stăteam întinși în iarbă și vorbeam despre viață ne atingeam mîinile căutîndu-ne în pulsul palmelor nu aveam nimic nu ne aveam unul pe altul din întîmplare ne-am așezat unul în altul fără să
0
1
ei nu cereau mult
putea privi doar din interior spre o mînă luminoasă cu degete vagi acuarelate ce se scurgeau cu greu prin aerul vîscos, ca de albuș. deodată un țăcănit absurd tulbura totul, roia în auz, în privire,
0
0
Toate cele 2 jurnale sunt incarcate
