Poezie
Timpul dezacordat
intr-o joi cu dragoste
1 min lectură·
Mediu
Încă mai arunc vise
pe spirala orelor
în joia fără număr
si cu nume nesigur
către ziua de ieri
pierdută în mine
zâmbind ascendent
dependent de cuvinte
Încă mă uit la cer
și-apoi la pământ
căutând un străin
și găsesc cuvinte
rămase orfane de noi
puse la presat între
un simulacru de nor
și o pală de vânt
Le-ai ucis tocmai azi
când mă lepădam
de toate gândurile
fantastic tremurând
la fiecare pas
gata să se fărâme
să se închine păgân
în fața amintirilor tale
Mă simt de parcă
n-ar mai fi nici cer
nici pământ ci doar timpul
bătând strazile ca un nebun
vorbind cu sine despre demoni
E joi și e soare desigur
dar timpul s-a dezacordat
în el nu respirăm noi doi
ci numai unul și singur
și amurgul de aprilie
cu râsul lui ciudat
Primăvara asta minte,
aerul NU miroase a soare
a salcie tânără și a petale
împrăștiate în uitare
a rânduri rupte șterse
din poveste
Mă simt gândindu-mă la tine
și nu mai pot vorbi de-atâta
liniște ce se așterne egală
cu sine, egală cu tine
niciodată cu noi
în mine
015.431
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Irina Iacovescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 187
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 47
- Actualizat
Cum sa citezi
Irina Iacovescu. “Timpul dezacordat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/irina-iacovescu/poezie/69456/timpul-dezacordatComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IA
IAIliescu Alexandru✓
ma simt blocat in fata poeziei tale.nu am cuvinte,am doar ganduri,sentimente...sublim.
0