Poezii

aceleași gânduri în alt decor. aceleași sentimente cu alte nuanțe. același tu sub altă lumină. aceeași eu cu altă durere. cu aceleași buze așteptându-le pe ale tale cu aceiași ochi

știu.. tu ești primul fluture iar eu nu sunt ultima floare. știu... într-o zi totul se va termina. dar nu voi uita. nu voi uita momentul în care zborul tău s-a oprit la mine pentru prima

vreau să-l văd. vreau să te văd! vreau să ne vedem acum! vreau să comprim distanța asta, kilometrii să devină picometri apoi să nu mai existe nimic între noi. să topim într-o îmbrățișare

urc un munte. nu-i pot vedea vârful,e printre nori. urc cu greu, nu am pe ce să mă bazez. îmi găsesc un punct de sprijin. pe tine. îmi împrumuți o pereche de aripi și uit tot chinul de

un suras inghetat doi ochi triști o inimă firavă și multe întrebări. de ce cu tine totul pare atât de simplu? de ce soarele răsare doar odată cu tine? de ce numai tu îmi poți aduce

o nouă dimineață și animăluțul dezorientat și tăcut în care m-am transformat își dă seama că după un lung șir de grupări de 24 de ore fade și reci acum începe, în sfârșit, o zi. animăluțul se

lacrimile s-au uscat. gândurile mă lasă și le las și eu pe ele. nu mai știu ce simt ce (să) zic. am capul greu ochii umflați. plânsul obosește urâțește lasă urme. dar liniștește mai mult

E groaznic înfricosator. Vine peste mine și mă sufocă… gândul că pentru tine sunt zero. îmi șterg lacrimile inutil- vor continua să-mi ude fața. vreau.. vreau... nu trebuie să vreau nu pot