Întru Lumina Ta
Cum aș vrea să ningă, să ningă mult peste culorile lumii... Cum aș vrea să-mi întind sufletul peste câmpie și să aștept cu pace zăpada. Iartă-mă Doamne că vreau ce nu mi-e dat
Despre tine
Nu te căutam, pentru că nu știam cum exiști... dar aș fi vrut să te găsesc, pentru că purtam în gând un contur al tău. Nu-mi era inima frunză, nu, nici urmă de crâng in pustiul din
Noi
Ningea. Mirosea a brad si a fum. Plutea printre noi sufletul bradului ars. Cum carnea ne place, cum mieii se taie de Pasti. Si, uimiti de zapada, ne-ntrebam cine suntem...
Numai toamna
Sa fi fost o parere, sa fi fost umbra unui gand? Ca muzica ce se naste din privirile tale alergand, alergand... Sa fi fost o parere, sa fi fost umbra unui gand? Ca umbra sufletului
Lacrimi verzi
Priviri suspendate, agatate de arbori desfrunziti. S-ar fi oprit timpul in loc de-ar fi stiut tristetea noastra... Numai aripa lui ne-a atins coborandu-ne pleoapele intru reinfrunzire.