Jurnal
Doi
1 min lectură·
Mediu
Ce păcat...
Aproape-
Dar atât de departe
Sunt așa de calzi,
Dar atât de reci.
El-aruncă săgeți de foc;
Ea- se scaldă in lumina lui;
El-e cald..
E roșu, mare și cald.
Ea-e rece;
E albastra, întinsă și rece.
El-prea sus pentru ea
Și ea- prea adânca pentru el.
E imposibil...
Se văd..
Dar nu se ating,
Se cheamă,
Dar nu se găsesc.
Sunt departe,
Prea departe
Dar.. aproape.
El-cald,
Ea-adânca,
El-lumină,
Ea-prea lină.
pt A.V.
043243
0
”El-aruncă săgeți de foc;
Ea- se scaldă in lumina lui;\"
Nu, aici nu e vorba de răzmeriță, ci de supunere: unul trage, altul face! Ce ți-e și cu războaiele astea inter-stelare, super-novice! Novice...
Dar poate, insistând, descoperim pricina conflictului:
\"El-e cald..
E roșu, mare și cald.\"
Ops! Roșu, mare și cald!! O fi vreo piele roșie? Întinsă pe gard, la uscat?
\"Ea-e rece;
E albastra, întinsă și rece.\"
Sireaca, e dusă, nu mai e nici o speranță! Fie-i țărâna...
\"El-prea sus pentru ea
Și ea- prea adânca pentru el.\"
Așa se-ntâmplă cu nepotrivirile de caracter. Generează adevărate \"tragodii\". El, prea-prea, ea, foarte-foarte...
Tensiuni insurmontabile. Sau, mă rog, \"imposibile\", cum spune autoarea mai departe. Sugerez un vers:
//Fără tine, draga mea copilă/Viața mea e imposibilă!// Îl dau gratis!
Mai departe:
\"Se văd..
Dar nu se ating,
Se cheamă,
Dar nu se găsesc.\"
Săracii! De ce-or orbecăi așa? Au stins lumina și bâjbâie fantomatic prin colțurile încăperii. Ea:\"Iubitule, îți întind o mână. O prinzi?\" El: \"Da. iubito, dar parcă prea seamănă cu piciorul mesei...\" Ea: \"Da? Atunci m-am mușcat singură de limbă!!\"
Și-uite-așa: el departe, ea aproape, el fierbinte, ea cuminte (lină, adică)- un amor cum numai prin filmele pe pânză cu Sancho Panza se văzură. Bre, A.V., iubita asta lu\' matale nu visează cumva cai verzi pe pereți și le numără potcoavele? Și AVE-le?