iosif petre

VARA Grâul e înalt cât privirile mele. Rodul se aduna in palme căuș Și printre degete Curg sufletele semințelor coapte. Oamenii ce stau la sfat În mijlocul rodului, Au sprâncenele

LACRIMI PENTRU LIVIA Eram o lacrimă ce cădea din dreapta luminii Spre stânga intunericului, Cautând aripi de inger. Mă rostogoleam, Oh,cum ma rostogoleam Irizând lumina! …Numai spre

FRUMOASǍ Mă furișam tăcut în colțul de noapte unde știam eu ca vii să-ti privești părul, Mă furișam tăcut și mă asezam pe o bucată de liniște. Cu ochii flăcări priveam părul tău unduios

TOAMNA Vino cu mine să iți arăt toamna. Toamna constrictor! Toamna anaconda! Vino să auzi padurea Þipand din rarunchii păsărilor, Þipand din foșnetul galben al frunzelor Sub stransoarea

TOAMNA S-a strecurat în mine toamna S-a instalat în mine,Doamna, Și-n inimă, ca-ntr-un fotoliu, S-a răvașit în strai de doliu. În păr îmi umblă ceată sură, În suflet

REÂNCARNARE De când ai plecat Cred in reâncarnare. Toate simțurile mele Sunt in alerta... Sufletul tau Nu se poate reâncarna Decât in ceva frumos… O floare, Un

Reantoarcere Mă întorc din nou unde-am crescut, Mă întorc pe drumul cunoscut; Iar în priviri mi se perindă prinții Din basmele ce mi le-au spus părinții Și curtea mea in care

FALS Tăcut și fără sentiment Te așteptam pe coridoare, Știam că vii,știam și că Venind tu,așteptarea moare, Dar prețuiam acel moment, Ĩl cunoșteam atât de bine; Știam că iar îmi