iosif balogh cecalaceanul

Eu și tu la prima sărutare Am depus același jurământ, N-am știut că dragostea-i o floare, Ce se scutură la primul vânt.

Ne despărțim și poate vei uita ce-a fost (bis) În calea mea ai aparut doar fără rost. (bis) La despărțire îți dăruiesc iubita mea (bis)

Iubesti o floare din livezi, O dulce caprioara-ti place Dar dragoste nu-i tot ce crezi, In ea o fiara-nlantuita zace. De ti se pare ca

Eram tânăr marinar odată Și-am colindat pe mări Și-oceane-ntinse. Din dragostea ce ți-am purtat, Umblând

Ochii tăi plângeau ca două stele, Le mai văd luminile și azi, Boabe mari de lacrimă ca roua, Le striveai cu pumnii pe obraz.

Sunt mult mai mic decât cireșii-n floare, Cu plopii nu-ndrăznesc să mă măsor, Dar gândurile mele pot să zboare Ca vulturii deasupra unui

Ormag Tiranul vietuia in Dracia Si calarea pe Vanturi Negre Iar Vam plugarul lucra pamantul Rugandu-l sa opreasca vantul. In fiecare dimineata El

IMNUL ÞEPEI Bram Stocker spune ca Þepes e \"Dracula\" Se-nseala irladezul sau scotian ce-o fi, Þepes e Dreptatea,Dracula e

Pădure verde,foșnitoare De trupuri tinere-n avânt. Ne instruim să fim in stare Să apărăm acest pământ. REFREN:

Pe cărarea vieții mele, Nu mai mergem amândoi. N-ai vrut să culegi cu mine(bis) Liliacul cu trei flori.

BUNÃ DIMINEAÞA SOARE Bătrânul cu ai lui nepoți Salută lumea de pe-o bancă. Se-aud sub lemne trosnind roți

LACRIMILE LUI MIHAI I Sunt regele unui popor ce plânge Și eu jelesc în fruntea tuturor. Ne-a blestemat un aspru zeu cu sânge

DANSUL ZâNELOR La Leșu într-un sat de munte, Zânele mai zboara încă. Trecând a vremurilor punte,

CÂNTECELE NOASTRE Plâng ceterile-n Maramureș De parcă scârțâie un nuc. Se-aud și bolovanii-n Mureș

Doi tineri printi , nascuti de-aceeasi mama, Legatu-s-au prin dor clocotitor, Sa treaca impreuna a Vietii vama, Desi unul e zeu iar altul muritor. Purtat-au

Unchiul si nanasul meu Manuitor de multe, De parca Adormitul Zeu Ii da puteri oculte. Priveam

Plai cu boi,nu-i tara noastra Ci cu bouri și cu zimbri, Unde pasărea măiastră Este șoim cu negre aripi Ce-și roteste mândru zborul Peste piscul singuratic. Istoria nu este trenul Care

Doresc sa zbor Si as mai vrea, Sa ma cobor In marile adanci Ce-n ceruri Isi au locul lor Pazite cu

Colo-n vale-n poieniță, Frumos doarme-o copiliță. Un flăcău trecând în grabă, bis O sărută și o-ntreabă. bis Ești fată sau

Nestatornica idee, Cenusie fulgerare, Noctambula orhidee Fulger cenusiu in zare. De ce-mi vii in faptul serii

Frumusețile latine, Care-si dorm somnul de veci, Pe pereți și ziduri line, Azi au pleoapele prea reci.

Un vultur se rotește prin tării, Peste Carpații mei cu frunți de piatră, În lume nu-s mai multe Românii Ci una doar și-aceea ne e vatră.

Robert de Biharia S-a saturat de codrii: Calit era in

CARAVANELE DISPERÃRII În zori de zi cu Alexandru Trec caravane în deșert. Arabii se roagă pe covoare vărgate,