Poezie

Pe malul visului

2 min lectură·2 aprilie 2016

Mediu

În noapte stau și cuget ,mută

La marea gândului neînțeles

Adorm pe plaja visului, pierdută,

Purtată de val spre al meu eres.

Din marea gândului conceput

De fantomele minții mele,

Apare în noapte refăcut

Din spuma mării ,din praf de stele,

Un idol ce n-am mai văzut

Decât cu ochiul minții mele.

Și se apropie de mine

Cu fața-i albă ca luna plină

Privindu-mă cu afecțiune,

Cu ochii săi ca marea-n beznă.

Îngheț și nu pot să mă uit,

Și totuși cât l-am așteptat,

Și am crezut că-i doar un mit,

Un vis al meu demult uitat.

Acum e aievea lângă mine

Și mă atinge cu mâna-i udă

Tresar ușor de-atâta bine

Și trupul simt că nu-mi mai rabdă.

Cu gura-i rece ca apa mării

Mă adapă el neîncetat,

Cu păr din soare îmi mângâie nurii

Ce plăcerii au și cedat.

Îi caut ochii cu privirea,

El mă sărută din priviri,

Și încerc să nu mă pierd cu firea

În ale sale dezmierdări.

Cu un sărut pecetluiește

Acea noapte de amor,

Și soarele iar mi-l gonește

Pe visul meu cel călător.

Și mă trezesc nedumerită,

Îl caut în mare ,îl caut în nor,

Mă-ntorc în mintea mea pierdută

Tânjind după acel călător.

00828

Iorgu Elena Veronica. “Pe malul visului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iorgu-elena-veronica/poezie/14090440/pe-malul-visului

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.