Poezie
La moartea lui Ion Dolănescu
1 min lectură·
Mediu
E frig afară și e trist.
Răceala-mi intră până-n oase.
Și stau la mort și îl asist
Și-l rog profund, să nu mă lase.
El a plecat și-acum e vesel,
Căci moartea-i numai bucurii.
Un plâns păgân e pentru el,
Doar un surghiun, lipsit de veselii.
Mă doare-n inimă că m-a lăsat
Așa cum sunt ființă egoistă;
Și l-am rugat ca să mai stea
Să nu mă-n vălui cu hlamida tristă.
Apoi, l-am mai rugat dacă se poate,
Pe mine să mă ia cu el;
Căci sufletu-mi însângerat
Zvâcnea`n al vieții carusel.
El mi-a zâmbit condescendent,
Și-atunci am înțeles-ui firul;
Această viață-i un calvar,
Apoi urmează-și elixirul.
21.03.2009
Lucian Iordănescu
002.070
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iordanescu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Iordanescu Mircea. “La moartea lui Ion Dolănescu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iordanescu-mircea/poezie/1828890/la-moartea-lui-ion-dolanescuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.