Sus, prin ceruri, pe un scaun,
A zburat ca un blajin balaur,
Zor de gând.
Se piti sub pietre...
Sau poate, în mașină:
El râde când castoru-i
Lipăind arde coada,
Zor în gând.
Întru tot îi
Un cub mă strânge drept în frunte,
Pe el revărs un curcubeu.
In fată stau drept, de luat aminte,
Și fără de mirare, eu.
Trei puncte-n cer.
Jos, ele se ridică.
Linii brăzdează-n van
