Nimic nu atrage atenția asupra sa
mai bine decât ceva ce pare a fi aproape perfect.
Poleit cu aur!
Acel ceva necesar trebuie să fie cât mai rotund, cât mai pătrat, cât mai triunghiular, cât mai
strânge-mi mâna să vezi cum îmi pulsează,
cu mii și mii de gânduri pe minut.
observă cum mersul meu rapid cedează,
în fața universului acesta mut.
rarefiat măcar ar vrea, să ia o pauză,
să se retragă
Sângele meu, pierdut în neamuri,
ale căror istorie nu o știu.
Sângele meu s-a impregnat în prezent,
aducând din trecut doar iluzii neîmplinite,
iluziile unor vieți trăite,
ce s-au transpus în
De ce sunt eu un om?
De ce trebuie să-mi sacrific carnea în fiecare zi încercând să vă ofer câte o bucată?
De ce nu vedeți că unitatea din care eram odată,
conta cât un infinit de părți, nu doar cât
IA