Poezie

Antipoemul porcului fericit

2 min lectură·5 ianuarie 2020

Mediu

Orice bun început este un nou sfârșit:

vânătorii moderni au învățat să vâneze eficient

acum că protezele de fericire se împart la fiecare colț de stradă.

La fel și ei, căutându-și prada, contractează carnea de tun

și o ademenesc în labirintul fericirii veșnice.

Cu pușca Winchester într-o mână, cu hârtia în cealaltă,

îi sfătuiesc pe porcii mistreți să semneze actul

care va atesta împăcarea lor:

și toată lumea trăiește fericită, câinii și pisicile, pisicile și șoarecii,

vânătorii și vânaturile, într-o armonie

pe care nimeni nu o poate considera inoportună.

Acești vânători eficienți îi îmbie pe nefericiții porci

să le dea o semnătură în schimbul coabitării lor pașnice

și îi asigură că nu au decât un cartuș pe țeavă.

Trag un foc în direcția opusă ca să-i convingă,

zâmbesc cald și le dau mâna în semn de apreciere și amiciție.

Toată lumea e fericită, mai ales vânătorul,

care îndreptă pușca spre vânat,

se asigură că acesta se află în bătaia puștii

și trage spre nefericitul porc atunci când stă

cel mai bine cu spatele.

Dar nu-i nimic, toată lumea e fericită,

nefericitul porc știa la ce se expune, semnând o hârtie

pe care-apare scris într-un colț cu litere microscopice

că un al doilea glonț va exista întotdeauna pe țeavă

din motive de securitate.

Și acum toată lumea e fericită, vânătorul cu vânatul lui

și vânatul trimis pe lumea cealaltă

cu iluzia de-a fi știut de la bun început

toată povestea pe dinafară.

003.272

Ionut Popa. “Antipoemul porcului fericit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionut-popa/poezie/14143817/antipoemul-porcului-fericit

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.