Poezie
Anotimpul galben
1 min lectură·
Mediu
Ma ajung,
ma opresc,
si stau;
si timpul merge-ncet de tot;
sa fac cu el,
un pas,
mai vreau;
ma straduiesc,
incerc,
dar nu mai pot.
Il vad
cum vine de departe,
din urma mea facandu-mi semn;
neputincios,
ma dau eu la o parte,
si-l las,
si trece
ca un tren.
Cand soarele
va asfinti-n
odaia-ntunecata...
cand ochii mei
inchisi vor fi
cum n-au fost niciodata...
cand dimineata
ma voi trezi tarziu,
si seara
am sa cad prea obosit...
cand trupul meu,
frant timpuriu,
se va trezi neodihnit...
cand inima
n-o sa mai vrea,
in spate,
viata sa o port...
cand mana,
grea
imi va parea...
ma veti gasi,
pe undeva,
zacand in trupul mort!
001.981
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ionut Gabriel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 115
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 41
- Actualizat
Cum sa citezi
Ionut Gabriel. “Anotimpul galben.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionut-gabriel/poezie/46592/anotimpul-galbenComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.