Poezie
Cand tu...
1 min lectură·
Mediu
Nu am stiut
ca poate sa existe \"bine\";
cand lumea o-mparteam,
prea crud,
in \"rau\"
si \"mult mai rau\".
Srain mi-e gandul
ca traiesc din filme
sau din citit de carti;
si greu,
chiar foarte greu
imi e sa cred
ca eu
privesc in doua parti.
A fost un timp
cand cautam iubire,
dar n-am gasit-o
unde-o banuiam;
si-atunci
ma-nvinuiam pe mine.
A fost un timp
cand cautam menire,
si n-am stiut
ca o aveam
demult.
Iar tu...
te-ai ridicat
din veacul efemer trecut;
cand eu,
atunci, prea mut,
stiam ca existai!
Am inteles,
intr-un sfarsit,
ca hohote de plans
larmante,
ale femeilor
ranite,
disperate,
nu imi ajung
sa pun
alaturi
cu lacrima,
abia formata,
de ochiul meu
secat
si rau,
ferit privirii tale.
Cu o soapta,
stand in genunchi,
ma urc,
cerandu-ti tie,
cu un lung
si insetat sarut,
sa fii a mea
o vesnicie!
Si nici atunci n-ar fi destul de mult!
001.706
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ionut Gabriel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 154
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 56
- Actualizat
Cum sa citezi
Ionut Gabriel. “Cand tu....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionut-gabriel/poezie/46268/cand-tuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.