Poezie
Vis de iarnă
1 min lectură·
Mediu
Un fulg și încă unul cade
Ca mii steluțe de argint
Se strâng în pomi ca niște roade
Și se-mpletesc ca un alint.
S-ating vreunul de aș vrea
Eu l-aș simți cum se topește
Ca inima-mi de doruri grea
Și de-o iubire ce tot crește.
De-aceea îi privesc în zbor
Și singur nu mai vreau sa fiu
Deși sunt reci ei poartă-un dor
Pe care-l știi? Pe care-l știu.
Și urme las în albul lor
Visând la fel în suflet sa îți las
Amintiri care nicicând nu mor
Și care te-nsoțesc la orice pas.
Îmi place să mă plimb ades
Printre troiene și-amintiri
Să dau visării înteles
Să caut sens unei iubiri.
E visul unei nopți de iarna
Pe care vreau să-l împlinesc
Să las uitarea să se-aștearnă
Sau să sper , să îndrăznesc?
Știind că visul totdeauna
În zori de zi se risipește
Adun speranțe câte una
Visând că acesta se-mplinește.
013154
0
Corectează textul în sensul celor de mai sus și îți va fi aprobat.