Ionut Daniel Budache

Când răsare luna sus Mă gândesc că a apus Acel soare luminos Ce te lumina frumos Ce pe tine te privea Că ai fața ca de nea Că erai iubita mea Tu frumoasă ca o stea Dar de când el a

Mă duc la culcare din nou Știind că țara-i un ghetou Că ne conduce un tiran Cu numele lui traian Un chior,bețiv,afemeiat Ce de noi de mult a uitat Noi ne dorim democrație Cu comuniști in

Azi cred că eu m-am inșelat Nu ești ceea ce am sperat Nu ești un monument cinstit Sau un cadou neprihănit Ești precum un văl de ceața Ce-mi ingheața a mea viața Ești un suflet de cărbune De nu

Dragostea mea nu cunoaste decat pe tine Printesa a naturii,cel mai mare bine Ai carei ochi parca picteaza iconite Si toate ale fetei tale imi par sfinte Eu deodata in noaptea sumbra ma

In cerul negru,furtunos Chiar poti gasi ceva frumos Dar in voi:multa rautate Mai bine in singuratate! Incerc mereu sa ma alin Sa fiu ca un boboc de crin Dar cearceafele din noroi Vesnic nu

Cand sunt suparat scriu poezii Asta ma face sa uit,cred ca sti Pentru mine versurile sunt alinare Chiar imi pot alunga orice suparare Dar cu Eminescu nu ma compar El era atat de bun,avea