O ploaie târzie, acidă, uscată?
Zâmbește, aerul nu te topește!
Doar ploaia, picătura, una...
Doar ploaia curge ca nebuna.
Și zâmbetul te-nnebunește
Și mă întreb, de ce zâmbește?!
Când ploaia
Un tunet surd ce m-a trezit din viață!
Și mi-a zâmbit...
Grădina plină de idei s-a risipit odată,
Un greier zace pe nisip și plânge nimicit
De ce-a însemnat mereu \"aceeași soartă\".
Un cântec
Sclipiri de stele ce s-au stins demult,
Raze de lumină vie care nu mai sunt
Unduitoare valuri albe, mistice
Un fâșâit, un fâlfâit ș-apoi liniște.
Te crezi în vis și totu-i doar o clipă
Vin