Se aude,se aude în noapte
Departe, departe, departe
Un câine cu vorbe deșarte
Departe, departe, departe.
Și-n noaptea lumii deșarte
Sufletele toate sunt moarte
Când toate ar putea auzi
Scapămă codrule cât mai curând
De vuietul lumii orbite
Ce merge nainte in urmă lăsand
O pată neagră de sânge.
Ia-mă codrule sub aripa ta
Du-mă intr-o poiana in care
S-ascult bocetul de la
Ascultă vuietul ploii cărunte
Ce ștrașnic lovește umilul pămant
Galopul cailor cu stea in frunte
Măcelul ce vine cu sânge curgând.
Se-aude in pustiu deodat un ecou
Bătăi de toba astrală
Și-un
Trecut de miezul nopții mult
Și noaptea parcă-i ziuă
Ceru albastru-i surd și mut
O fi noapte? O fi ziuă?
O lună plină aurită
Cu firave pete sângerii,
De un zeu ea-i faurită
Sa vegheze pe
Zburam ușor spe-un țel al meu
Cu aripile-mi larg deschise,
Cand ceva plapand dar greu
S-a agătat incet de sufletul meu.
La inceput a fost frumos.
Dar cu cât eram mai sus
Mă tragea mai tare-n
IM