Poezie
Reîmprospătarea viitorului
1 min lectură·
Mediu
La capul trecutului am aprins o candelă,
Să-mi înmoaie viitorul, strâns într-o cală,
Și să mi-l prefacă în aripi de iubire ,
Din penița plutitoare, dată prin ceară-prezent,
Să înmugurească înscris pe-un pergament.
Și cerul vieții mi s-a deschis la picioare lent,
Și l-am cules cu dala unui vis, atins ...de vis,
În pâlcuri luminoase l-am rupt, legându-l de trecut,
Și l-am sculptat să nu uit, golul ce l-am avut ,
În sufletul înrămat, cu dor prins în penumbre.
Fire de iarbă, din clepsidră se scurgeau bătute ,
La pas de ceas pudrat cu pulbere uitare, și seduse
Trăgând de timpul pus, în balanța unor uscate frunze,
Aprinse de-o șovăitoare lumânare, s-ardă un trecut .
001.404
0