Jurnale

Am început să număr lunile, pline de o vigoare necunoscută. Am uitat somnul, am uitat pernele moi ale fotoliului din sufragerie, am uitat trândăvia zilelor de sâmbătă și duminică. Ah,

IAIonescu Alexandru

0

0

Deodată - e iarnă. Abia a început Anul Nou și cineva s-a gândit să ne arunce zăpadă în ochi. Sincer, eu aș fi preferat mai degrabă frigul să îmi aștearnă în casă un covor rece, în care să îmi înfășor

IAIonescu Alexandru

0

0

- ești un înger, cumva? - ...nu îmi plac îngerii, sunt așa, impersonali... arată-mi unde ai văzut tu un înger zâmbind (în afară de icoane și filme și cărți). de unde știi că POT să zâmbească? și la

IAIonescu Alexandru

0

0

Nu îmi amintesc când m-am născut. Câți oare își amintesc? M-a dădăcit nisipul fierbinte al capătului pătrat al lumii rotunde atârnate sub o boltă semisferică într-un univers cu patru dimensiuni -

IAIonescu Alexandru

0

0

Își simțea răsuflarea caldă izbindu-se de pernă și reflectându-se înapoi spre obraji. Deschise un ochi cafeniu și se ridică puțin în capul oaselor. El nu se întorsese încă. Privi prin cameră, cu un

IAIonescu Alexandru

0

0

____________________________________________________ Motto: Sufocant printre coaste am vânat șarpele cu pene, să-i smulg rând pe rând pletele cărunte. Amărăciunea toată să-mi insufle șarpele

IAIonescu Alexandru

0

0

Deodată pământul se cutremură... -Ce e asta? mă întrebă speriată. Am căutat în zare, unde o coloană de fum se proptea în albastrul pur al cerului. -A, nu e decât un munte flămând. Vrei să-l

IAIonescu Alexandru

0

0

Þi-ai strâns lucrurile aseară și în curând te vei trezi, în dimineața utimei zile... Nu am dormit, nu am plâns, nu am spus nimic. Abia dacă am respirat in noaptea asta. Erai obosită, ai adormit atât

IAIonescu Alexandru

0

2

ca un ochi lipsit de vlagă te asemăn pustiului inimii mele fărâmițate. ploaia e tot mai nepătrunsă și mă amenință cu un pumn rece și înghețat. măcar dacă s-ar sfârși mai reede moartea scheletică...

IAIonescu Alexandru

0

0

Trupul tău mă privește prin întuneric ca un deget tremurător al unei nopți nesfârșite. Ne despart doi pași lungi cât două universuri dar simt căldura și roșeața dulce cu care mă întâmpini și pe care

IAIonescu Alexandru

0

0

„Părea că marea mi-e interzisă... Vedeam cu ochii minții valuri spărgându-se pe țărmuri dar tălpile mele gustau doar foșnetul monoton al covorului. Vedeam pescăruși și pescari odihnind pe ape,

IAIonescu Alexandru

0

0

Stau descoperit în fața casei tale, cu ochii strânși și înciudați. Privesc... E lumină la fereastra ta iar tu uneori treci ca o umbră prin dosul perdelelor. De jos, de unde sunt, aș vrea să te strig

IAIonescu Alexandru

0

0