Speranța

Un început....

1 min lectură·1 mai 2006

Mediu

Îmi las speranța către vise

e infinitul meu atât de-aproape

te văd mereu în calea mea iubite

și te-oi iubi, de vrei, până la moarte.

Ești viața mea de azi, de mâine

speranța este tot ce eu mai am

te vreau acum, te vreau și mâine

iubitul meu ce bați mereu în geam.

023.246

Ionela van Rees-Zota. “Speranța.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionela-van-rees-zota/poezie/180381/speranta

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Îmi las speranța între vise,speranța-i tot ce am.
Mai trec...

Buna Gelu... Multumesc pentru trecere si vezi urmatoarele poezii, sper sa-ti placa...
Ionela