Din dragoste...

Am avut un vis, un vis unde cele mai frumoase clipe erau ca și atunci cand noi eram împreună. Tandrețea vorbelor tale, mânâierea mâinilor tale, vibrația respirației tale erau acum unite într-un singur trup, un trup ce nu putea fi văzut de nimeni, în afară de mine. Numai retina ochilor mei te puteau admira printre aburii groși de ceață ce se ridicau în văzduh deasupra noastră. Am ramas uimită de stralucirea ființei tale, de felul cum îngerii tăi protectori îti învăluiau trupul și splendoarea culorilor de curcubeu ce îti făceau curte. Te-am atins, vrănd parca să-ți iau din multitudinea de culori, dar fără ați face vreun rău. Þi-am urmărit pașii, pâna când trupul tău s-a pierdut în ceața visului meu. Te mai urmăresc și acum, zărindu-ți umbra ta continuu, dorindu-mi să nu te mai pierd niciodată!