Ionela Ciobotea

Eu nu am emoții toamna, eu am emoții mereu, mereu când Te cobori și Te plimbi prin inima mea când mă înveți să plâng constructiv, când îmi pui mâna la gură pentru că mă întreb de ce m-ai făcut om și

Asta e săptămâna când Tu faci minuni Sssst! Cei care stau în autobuz la etaj nu știu asta imaginează-ți ce ar fi dacă fiecare ar vrea autobuzul lui cu etaj, ce trafic infernal și cât roșu... sau

Mai am un pas până la ceea ce demult numeam acasă... unde până și lacrimile au un iz ușor de scortișoară când eram aici mă scăldam în mir și curcubee turcoaz îmi învăluiau visele în mister mă

Fiecare zi va fi o filă din povestea scrisă pe marginea neantului când mă iubeai... când nu eram nici măcar un boț de tină cu miopie nu eram inventată nici eu, cu atât mai putin lentilele de

Azi dimineață am zăbovit șapte secunde și m-am plimbat prin inima Ta e soare acolo și atât de multă miere îți curge prin vene că aș vrea să mă îmbăt pentru prima dată cu tot ce simt când creezi

Te uiți de sus, de peste nori, de peste durerile de măsele și vezi un punct alb cu teniși mov ce merge prin ploaie fără umbrelă așa nisim niso sunt eu... Îți simt privirea caldă în curcubeie de

Dacă nu m-ai iubi ce-aș face? Tu mă iubești chiar și atunci când am pantofi albi dar și când alerg desculță prin zăpadă fără pantofi, fără zâmbete, fără pace... când Te caut prin zări

Am obosit să îngrop, să construiesc și să dărâm, am nevoie de iubire, mă construiesc și mă dărâm pe mine însămi din vise ucise de intenții bune, urăsc ceea ce nu mai pot iubi și iubesc ceea ce a

A mai trecut o zi, telefonul a scos sunete ciudate de fiecare dată când a sunat, azi poate nu ar fi trebuit să răspund la telefon, rochia mea albă cu flori turcoaz e pătată puțin cu noroi, poate

Îmi beau cafeaua dimineața pe-o unghie de cer și povestim despre ce-a fost ieri uneori am senzația ca acest puzzle are prea multe piese iar câteva s-au rătăcit în vreo poveste străină dar nu mă

Deși există atât de multe enigme și rețete de succes în lume, contrar cu tot ceea ce mi-ar putea spune astrele sau sorții, eu am găsit fericirea umblând prin valea umbrei morții aici s-au

Mă ții de mână de aproape opt ani și încă sunt curioasă cum va fi mâine indepedentă de tot si tot mai dependentă de Tine, Te țin de mână ca pe un unic avut chiar de-mi vei prinde flori de soare

În țara focilor s-a dat o nouă lege fiecare cetățean cu drepturi depline nu va purta niciodată șosete însă va dansa în ploaie fără umbrelă de fiecare dată când Dumnezeu va zâmbi în curcubeie de

Fii dimineața mea de vise atinge-mi sufletul și-n dimineața asta nu mă certa când neîndemânatică mă plimb printre picăturile de ploaie și acid sulfuric ca printre raze, nu mă certa azi că nu

Eu am fost acolo când ai plâns, Te-ai rugat și ai băut până la sfârșit paharul Ți-am simțit privirea blândă și-apoi am fost inundată de pace și lumină... s-a scris în cer atunci că Te-ai

Am fost departe și acum am venit acasă, în prag sunt flori de iasomie, covor de amintiri, teii fredonează simfoniile preferate, șacalii morbizi au disparut din curte și-n crengi nu mai stau