ion untaru

E plină lumea de escroci Și nu mai sunt locuri vacante Nu-l mai citește nimeni pe Dante Pedanteria e pentru boboci Eu nu mai poc, tu nu mai poci Cântă măturătorii: allegro andante Primarul

Moto: În biblioteci nu mai e loc Pentru nici o carte cu pirați Hoții de statui sunt condamnați Să ridice altele în loc ------- Stau cerșetori la colț de stradă Orașu-a ruginit în ochii

Lasă-mi numai una Din nopțile toate Amiroase luna, A singurătate Ci dacă mă văd Admirând stingher Ca la un prăpăd Cum plouă din cer, Auru-n șuvițe Pentru plete lucii Prin livezi și

cuvintele vor semăna dezastre trubadurii vor cânta poeme și în grădinile boeme va ninge cu petale de pe astre un dor de viață iarăși va irumpe zăvozii străzii mușcă fără lanț perceptorii

fulger - ghem de frică, cioburi luminează neguri ape șarpele pândea aproape licitațiile de joburi; primăvară fără cuc frunză veștedă-n livadă pasărea ce stă să cadă din poveștile lui Muck

vecinele din zori la o șuetă bărbații, treaba lor, sunt la serviciu; deschisă larg fereastra din oficiu cu fiecare-n rolul de vedetă e parcă-un ritual sau artificiu ținuta demnă dar mai mult

Să te îmbolnăvești de trai bun, pare paradoxal cel puțin din două puncte de vedere. În primul rând pentru că omul cade pradă unei boli oarecare dintr-o mie de motive ca de exemplu: de stres, de

Loc pentru detalii Timp pentru concluzii Un buchet de dalii, Naște doar iluzii Marea întâlnire N-avu însă loc Firele din fire Poartă-n ele, foc Cine sunt eu ca să Cer la toate

Þara arde, noi ne dăm în lături Ne stropim cu zoaie și lături Trist popor ce încă mai înduri Și suferi în spitale fără pături Au ieșit la rampă măscăricii Și trag de sfori niște păpuși În

zilele pe cai mărunți bat în târguri cu potcoave și brăzdează fața lumii pe când sclavii strigă: Ave! herghelii nenumărate vin în zgomot de trăsuri și convoi după convoi trec prin noi fără

- Dumneata de ce nu vii la Biserică, să te împaci cu Dumnezeu? - Păi nu suntem certați părinte. - Nu vorbi așa, să te mai cureți de păcate. - Păi eu n-am nici un păcat. Nu făcea pe bufonul ci

Oprește Nicule drezina Că s-a terminat șoseaua Mi s-a răsturnat cheseaua Cu dulceață,bat-o vina Uite s-a mișcat perdeaua Peste drum la tanti Zina Oprește Nicule drezina Că s-a terminat

pe când ațipeam ostenit de moarte, primăvara se sfârșea Takai Kito * oferim posture bune! - întâi să văd, a zis orbul * alergând după tramvai vecinei i-a

tv-ul fără sonor, președintele ține un discurs

Dacă se dă iar ora exactă S-ar putea să nu miroase-a bine Și dacă nu mai ai încredere în tine Vorbește cu dânsa care se contractă Dacă ai un ceas, să nu-l potrivești Să nu se producă nu\'ș ce

Dacă nu mănânci o trântă, Nu poți să obții ce vrei Și nici pasărea nu cântă, Altceva pe limba ei Dați-mi numai un compas Fără să greșească gradul Și vă-ntorc eu lumea într-un ceas, Mai ceva

Au murit caii, nechează călării Fiori de mătase trec prin șira spinării Se revarsă luna noaptea peste urbe Statuile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă cu șeile în spate Figurile triste