ion untaru

pe aici nu trece picior de om la această ușă nu mai bătuse nimeni de multă vreme; mă reculeg și mă condamn să străbat drumul în sens invers și la întorcere să mă regăsesc

șir de mașini oprite la semafor în față zebra * musafiri nepoftiți rachiu de mere acre și biscuiți * burta goală, buricul gol dar cu mobil de ultimul tip * din

Aceleași vânturi împotrivă De tine iarăși mă despart Zadarnic nopțile de cart Mă împing spre recidivă Când ne-am ales unul pe altul, Ce caută acești intruși Că noi nu suntem trepăduși În

Categoria sexuală numită popular „poponarii” iese în față. Aceștia protestează gălăgios împotriva „discriminării” la care sunt supuși. Vor sindicate, vor dreptul de a se organiza în partide și,

Mai lasă în pace manuscrisul Zi ceva să nu mai stăm ca muții Eu am citit că până și mamuții Dialogau să nu-i prindă plictisul Nu mai duce degetul la gură Că mie îmi urlă liniștea în

poetul este acela care ucide cuvintele și apoi le dă o nouă viață zidindu-le într-o chilie albă ca nopțile lui fără somn și mai târziu, înainte de chindie, un bătrân sprijinit în toiag va

Bate vântul în cetate Spulberatele iluzii Zornăie în noapte scuzii Conturilor vinovate Intră lupii în agora Și semnează la edicte Pedepsind pentru delicte Viața mieilor cu ora Toate astea

Ori de câte ori făcea un pas înainte, omului i se deschidea un ochi până când și-a dat seama că vede aceleași lucruri, de fiecare dată, cu alți ochi Și tot astfel în fiecare zi până când el

Vânt de toamnă. Tot ce văd este haiku... Takahama Kyoshi burta goală buricol gol dar cu mobil de ultimul tip Borsec: turiștii își umplu peturile al meu e cu vin urme pe

Temerile ies din ascunzișuri Dorm bărbații în orașul mort S-au spânzurat catargele în port Ca niște spade pline de tăișuri Un țipăt scurt de buhă plânge Spintecând văzduhurile-n două Prin

Manase, fiul lui Iezechia, era în vârstă de 12 ani când a primit sceptrul regal și a domnit 55 de ani pe tronul Iudei. A fost contemporan cu profetul Isaia. El a făcut fapte netrebnice înaintea

Zodii faste, cercetând întruna Cum vă scade interesul manifest Pentru subsemnnatul, eu atest Că niciodată nu mi-ați pus pe cap cununa V-am chemat în ajutor la greu Detest fatala mea eroare Că

În tren doamna brună stătea la fereastră Și privea diluviul fluviului discret Peste care toamna roșu violet Parfuma cu brumă Dunărea albastră Am rămas pe gânduri măcinând tăceri Când mijeau în

Stimată domnișoară, Începând de astăzi, te numesc zâna mea cea bună, nu mă sfiesc să spun, pentru că de când ne cunoaștem, atât cât este posibil să se cunoască doi oameni prin corespondență, mă

chemat cu surle și tobe să omori oameni străini care nu ți-au făcut nici un rău, să le otrăvești fântânile, să le arzi gospodăriile într-un război care nu era al tău iar la sfârșit ți-au

Rămân câteodată mai mult timp în fața calculatorului, fie în pană de idei (mi se întâmplă foarte des lucrul acesta), fie privind pe fereastră marginea de sat care se desfășoară înaintea ochilor

La țărmurile mării fără porți Vin goelete pline de speranță Și se întorc cu marinarii morți Și dispăruți pe marea de faianță Asemeni nenorocului ce-l porți Legat de tine-n orice