Poezie
Sfinte împrumuturi
1 min lectură·
Mediu
Obosită cale
Drumul încă lung
Picură petale
Crinii, îndelung
Și ușor de greu
Nimeni să nu plângă
Clopote mereu,
Bat și bat a tângă
N-auziți în noapte
Îngerul, aripa
Ce duioase șoapte
Aduce-ne clipa?
Nu-ți mai fie teamă
Dacă te-ai supus
N-auzi cum te cheamă,
Cineva de sus?
Nopțile cu toate
Una câte una
Spun că nu se poate
Să cucerești luna
Câte neștiute
Doruri pân-la stele
La izvoare ciute
Ceru-l sorb din ele;
Și mioare pasc
Fragede de rouă
câmpuri. Și renasc
Însumi, dacă plouă,
Cu melancolie
Aripile fluturi
Dați-mi-le mie,
Sfinte împrumuturi!
Piedici multe-n cale
Câte sunt de spus
Trandafiri, petale
Crucea la apus
Nașterea și moartea
Plânsul cel dintâi
Omule, ia-ți partea
Și cu ea rămâi!
Că tu pentru zbor
Te-ai născut și lângă
Tine, vise mor:
Cine să le plângă?
Acestea fiind zise,
Mai rămâne-o cheie:
Să treci de abise
Și de defilee!
001.164
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ion untaru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 147
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 48
- Actualizat
Cum sa citezi
ion untaru. “Sfinte împrumuturi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-untaru/poezie/1803645/sfinte-imprumuturiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.