Poezie
Condamnat
1 min lectură·
Mediu
Singur într-o celulă,
neputincios între zidurile groase
și pe deasupra condamnat la moarte
Condamnat la moarte printr-un
nenorocit concurs de împrejurări
și un șir de erori incredibile;
Câte din acțiunile oamenilor
sunt într-adevăr perfecte?!
Către cine să-și urle nevinovăția
dacă nici un juriu nu l-a luat în seamă?
Somnul nu se mai atinge de el.
Oamenilor,
de ce vreți să îmi luați viața
pe care mi-a dat-o Dumnezeu?!
Și punându-și palma pe zid,
disperarea din el a strigat:
Nevinovat sunt eu, Doamne,
fă ca urma palmei mele să rămână
mărturie pe acest zid!
Și Dumnezeu i-a ascultat ruga
După execuție au încercat să o acopere,
să o vopsească, să o răzuie
dar urma palmei lui cu degetele răsfirate
apărea mereu, la fel de bine conturată
Până la urmă porțiunea aceea de zid
a fost decupată și zidul refăcut
Ea se află acum la muzeul
condamnaților la moarte
001.432
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ion untaru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 147
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
ion untaru. “Condamnat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-untaru/poezie/1801455/condamnatComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.