Poezie

Mersul pe mare

1 min lectură·27 iulie 2008

Mediu

Moto: Puțin credinciosule, pentru

ce te-ai îndoit? (Matei 14.31)

Vâslașii obosiseră trăgând la rame

apa creștea la picioarele lor

și Simon în acea noapte adâncă

știa că ei îneca-se-vor

Pământul rămăsese departe

Învățătorul Se ruga pe munte

iar ei aveau moartea în față

pe care nu știau cum s-o înfrunte

De ce nu ești Doamne, cu noi?

Pe mulți ai adus Tu la viață

iată noi, Apostolii Tăi

vom fi morți mâine dimineață

Noaptea ca păcatul, adâncul la fel

Întunericul vine de dedesubt

și a cuprins toată lumea aceasta

de care iată, noi ne-am și rupt

Strigăte-n beznă:

- El e Acesta!

- Merge pe mare ca pe uscat!

- Cheamă-mă la Tine Doamne,

dacă vrei să cred cu adevărat!

- Vino!

Simon coboară, apa e tare

un pas, încă unul

Parcă visez

merg și eu ca El! Nu se poate

să-mi fac din iluzie, crez!

Ce simplu e. El e. Și totuși

cât e de greu și profund

oh, năpraznice vântul

Și dacă mă-nșel?

- Salvează-mă Doamne, că mă scufund!

ianuarie 2001

publicată în Locuiesc într-o lacrimă suspendată, 2005.

001.274

ion untaru. “Mersul pe mare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-untaru/poezie/1794300/mersul-pe-mare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.