Poezie
O poveste, ce poveste
2 min lectură·
Mediu
Dacă e sau nu să fie
Vorbele, cuvintele
Să știți că Arvinte le
Și re-scrie și pre-scrie
pentru șeful. Un discurs
La nu\'ș ce ocazie
Când pe străzi e-o razie
C-a scăpat liber un urs
Și murea lumea de ciudă
Gardianul cu țignalul
Sperie-un țigan cu calul
Și cu care era rudă;
Nu cu calul. Dar nu-mi pasă
Eu o spun numai în treacăt
Când scotea limba de geamăt
Ãla cu ura de rasă
Șefule, te știu abil
Vezi că vine și ministru\'
Dar să taci fiindcă sinistru\'
E din fire cam labil:
Apără și scapără
Orice indicație
Și de medicații, e
Ca un foc de tabără!
Nu te vânzolești în treabă
Nu te-așezi în primul rând
Dacă-njuri, înjuri în gând,
taci. Numai dacă te-ntreabă
O mai lălăi, o mai scalzi
Cum fac ăia cu tulumba
Când n-au apă, joacă rumba,
Te gândești la covrigi calzi
Una două și ședința
O juma\' de zi și gata
După care-ți iei răsplata
Că-ți revine elocința
Și te-ntorci din nou cuminte
Arealul te așteaptă
Ca să urci treaptă cu treaptă
ierarhia. Luând aminte,
Că eu sut acela care
Þi-am fost singur de folos
Și să nu mă lași pe jos
Dac-ajungi din nou călare
Ce-a urmat încai se știe:
Asta spun cuvintele
Pentru că Arvinte le
Și transpiră când le scrie!
22 ianuarie 2000
poezia face parte din volumul Condorul, 2001
001.308
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ion untaru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 228
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 50
- Actualizat
Cum sa citezi
ion untaru. “O poveste, ce poveste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-untaru/poezie/1793889/o-poveste-ce-povesteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.