Poezie

Convorbire telefonică

1 min lectură·4 iulie 2008

Mediu

Domnișoară eu n-aud ce zici

Că pe la noi plouă cu broaște

Privește tabloul și hai recunoaște

Că asta e coada altei pisici

Și-aceea care e, de fapt nu e

Așa cum ai crede cu coadă

Să fugi toată viața de gluma neroadă,

De cel care-ți bate pingelele-n cuie

Iar mâine când mergi la unesco

De unde-o să scapi după patru

Aleargă să prinzi o piesă de teatru

Semnată de unchiul Ionesco

Greu cu parcatul: cere avizul

Înainte să treci semaforul

Nu știi niciodată Bosforul

Când vine și-ți sparge parbrizul

Iar dacă treci pe la adas

Să-ți pui pălăria aceea mai veche

Ca Greta Garbo peste ureche

Și nu le da voie să-ți râdă în nas

Acestea fiind zise, închei

Convorbirea de nouă minute

Mă duc la cantină și nu te

Mai sun până mâine la trei

Și încă mai pot să închei

Toți nasturii la o redingotă

Mi-e capul mai cald ca o hotă

Din catre ies noaptea scântei

Poezia face parte din volumul Vestitorul editura Semne, 1999.

001.389

ion untaru. “Convorbire telefonică.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-untaru/poezie/1790930/convorbire-telefonica

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.