Poezie
Interior
1 min lectură·
Mediu
La mine-n suflet e furtună
Şi secetele crapă lutul
Că vin zapcii şi cer tributul
Pe bruma razelor de lună
Pe tot ce-a fost şi-ncă mai este
Îmi cere veşnic câte-o dare
Acel ce-a devenit mai mare
Peste cei mici ca-ntr-o poveste
Şi poezia mă destramă
De mâlul meu cotidian
Şi iar mă țese într-o tramă
De pe un alt meridian
Şi-o să ne-aducă resemnați
Pe coama unui val Bosforul
Şalupe cu-ncetinitorul
Ca altă dată pe pirați
La mine-n suflet bate vântul
Că ziduri mari se prăbuşesc
Şi pentru care-am să plătesc
Silabele zidind cuvântul
012176
0