Ion Popescu

asta nu este tocmai bine.

ca să fiu rău aș putea zice că sunteți stelară, însă numai dimitrie a fost stelar...


uneori mă gândesc că Bacovia ar fi fost trecut la atelier, pentru versurile sale împiedicate, pentru sărăcia lor aparentă, pentru laconismul lor, pentru banalitatea lor...

zic și eu...
cu drag.

poți scrie mii de versuri astfel...

sunt anemic, sărăcit
capătul capului meu este gol, înlăuntrul lui
mâinile mele arse de bruschețe delirează bolborosind
era într-adevăr frig
limba corpului îmi era năclăită
de neșters
îmbâcsindu-mi inima...

fariseimul s-a încheiat.
rămâne de văzut cum simt condamnații la moarte.
probabil că diluarea vine din nonpersonal, din livresc.

îți doresc numai bine.

aproape că nu pot citi comentariile la acest poem al tău...
nu am răbdare, mă obosesc, sunt multe cuvinte...
există o efervescență în ceea ce faceți... mă voi strădui să citesc mai mult.
oricum, cred că mi-a plăcut... în unele versuri mă regăsesc cu ușurință:
\"am întins brațele ca o pasăre\";
\"după ce a turnat peste mine toată canistra\";
\"începusem să ard și să urlu\";
\"ne-am ascuns apoi împreună
sub o pătură mare care ne înțepa
pielea\".
există un stil... ca o vorbire, ca o rostire magică... o petrecere a timpului în tovărășie.
există un interlocutor. oricare.
lui îi vorbim de sfârșitul lumii.
bineînțeles că el nu ne aude-ascultă niciodată.
nici noi nu ne auzim, deși multe din cele pe care le facem ne arată că suntem pierduți.

Textul mi se pare slab, fără vigoare, vlăguit.
Pare sentențial, dar adâncimea lipsește deseori. Nu pare a avea nerv...
Și chiar dacă are o aură de sobrietate, pare ușor naiv, copilăresc.
Deși e greu să spui, în general, ceva concludent. Să spui ceva...
Întrucât prăpastia ridicolului este aproape.
Argumentul acesta cred că e oricum circular.

1. Trebuie să înveți, mai întâi, să scrii!
2. Trebuie să înveți să tehnoredactezi.
Nu e foarte greu, poți încerca.
Ideea e că înșiruirile tale de cuvinte (uneori nu sunt cuvinte, ci niște litere) sunt extrem de banale, de preadolescentine.
Nu e rău să încerci să faci ceea ce n-ai reușit de data aceasta, dar cu mai multă inspirație și coerență.

\"că pot să am\"? Mai degrabă: că pot să fiu. Zic eu. Versurile sunt de un idilism feroce. Sunt îngrozitor de banale. N-au substanță, forță. Totul e fără de stil.
Mai încearcă.