despre oameni mașini & planete

m-am împăcat cu ideea că sunt singur în toată această poveste despre oameni mașini & planete țin universul în marsupiul minții ca pe-un copil pe care îl alăptez la sânul puterii mele creatoare să crească mare să-mi țină de urât să facă struguri mi-a intrat în reflex schimb decorurile în fiecare primăvară o iau de la zero înverzesc semafoarele și acord permise de liberă trecere orelor moi și crocante cu gust proaspăt și energizant la început mi-era greu să cred că eu sunt autorul moral al acestei lumi și l-am acuzat pe dumnezeu fără drept de apel pană-n ziua în care Zarathustra l-a împins cu nepăsare într-o gaură neagră