Poezie
Vioara
1 min lectură·
Mediu
Intr-un ungher,uitata
De vreme
Am gasit vioara ta
Cea veche:
Arcusul
Sacizul
Pernita chiar
Ce-o puneai sub barbie...
Sint toate acolo...
Si culmea-nici macar
Nu-s prafuite...
Se stie precis
Ca tu-mama-nu mai cinti
De mult la vioara...
Pentru ca-ntr-o zi
Un preot a vorbit
In locul tau...
Iar martori tristi
Si hirtii eliberate
Cu grija-au spus
Acelasi lucru...
Cit timp irosit
Cu ce rivna desarta
Voi,lumi de forme
Si rapoarte
Vreti sa puneti stampila
Finala...
Desi tot n-ati putut
Explica
De ce vioara mamei
Cu corzile ei
Perfect acordate
E-asa de curata...!
013962
0
as reface ultima parte a poeziei, este oricum, cat trebuie de trista si de duioasa.