Poezie
iubito
1 min lectură·
Mediu
iubito
faci palma căuș ca-n spicul de grâu,
beau apă din pumnu-ți cum beau dint-un râu,
privesc la părul tău galben și lin
cum curge-ntre pietre de-argint și rubin.
te mângâi cu mâna cum mângâi un mal
și coapsele tale sunt țărmul opal,
iar ochii adânci, ferestre spre vis,
iubiri de poveste, destinele ni-s…
trupul tău se-mpletește-n lumină,
ai cerul albastru cu aura dulce, senină,
glasul e cântec duios de vioară,
mersul ți-e umblet de căprioară.
te vreau , iubito, dincoace de moarte,
niciun destin nu cred că ne desparte,
îți simt în palme trupul ca descânt,
chiar dacă-n urma noastră nu bate decât vânt.
am adunat tristețea pe margini de potire
și n-a rămas din ea decât o amintire,
ascult în mine glasul întâilor fiori,
și-ți desenez făptura din petale de flori.
vineri, 16 martie 2012
002364
0