Poezie

declarație de dragoste

1 min lectură·1 iulie 2011

Mediu

eu te imaginez întruna

ca o vioară, ca un cânt,

căci tu îmi ești pe veci stăpâna,

cu tine simt și eu că sunt.

ridic palate de albastru,

plutesc adeseori pe nori,

privesc la tine ca la astru,

când râzi, mereu îmi dai fiori.

s-așterne peste văzul meu

un văl frumos de nebunie

m- ascund adesea-n sânul tău

ca spiridușu-n colivie.

mi-aș pune, zău, capul pe el

să-i ascult durerea-n sânge,

să văd zvâcnetul rebel

și să văd dorul cum plânge.

eu sunt ochiul tău ce vede

zeu alergător prin timp,

vise dulci în risipire

ce mă poartă prin olimp.

bolnav de vini imaginare,

adeseori te văd plutind,

ca o sirenă-n marea mare

și printre valuri vălurind.

să nu mă mângâi niciodată,

să nu-mi pui mâna ta pe frunte

căci mâna ta ce mă atinge

îmi face pletele cărunte.

este în mine atâta vis

ce îl strivesc mereu sub pleoape

și în albastrul meu iris,

aș vrea să te culeg din ape.

te stingi din ce în ce, te ștergi,

de peste ochiul meu, făptură,

a fost iubire, nebunie?

sau între noi a fost doar ură?

1 iulie 2011

001.097

Ion Ionescu. “declarație de dragoste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-ionescu-0034387/poezie/13984041/declaratie-de-dragoste

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.