Poezie
de ce?
1 min lectură·
Mediu
de ce?
de ce să plâng eu, de ce să plângi tu
regretând trecutul,
s-a rupt totul, adânc,
a căzut ca o furtună,
doar inimile noastre mai șoptesc
adevărul
care flutură netulburat
peste fruntea mea, peste părul tău,
cuvintele goale
se târăsc pe secunde
și coboară pe mormintele iluzorii
ale poemelor nescrise.
de ce să ne mai îmbrățișăm
să ne amestecăm
să murim
înveninați de șerpi
care ne umblă prin suflete.
zidul dintre noi
nu mai are ferestre,
nu mai are cer
nu mai are aer
cine știe, cine știe
poate vom învăța
că pe sub tavanul lui
răsare luna,
acum în toiul înfloririi
teiului eminescian.
poate vom poposi odată
la umbra lui
să ne citim pe tăcute poemele
reflectate în privirea ta,
în marea de albastru a ochilor tăi.
27 iunie 2011
001.246
0