Poezie
sonet profan
1 min lectură·
Mediu
sonet profan
O, dragoste, frumoasă carpatină,
Cioplita maiestos încet cu dalta
Ai răsărit ca soarele-n lumină,
Căzută pe pământ cum nu e alta.
Cu chipul tău s-au dedulcit profanii,
Și ți-au furat dulceața toți amanții
Și fața ta nu ți-a brăzdat-o anii
Și-au zornăit pe pieptu-ți toți tananții.
În vremile de veghe, tenebroase,
Pierdute-n amintiri, tot mai departe,
Poveștile-ți reînviau frumoase
Repovestite parcă dintr-o carte.
Te dezbrăcam cu ochii mei tăcut
Și te zideam în mine ca pe Ana,
Cu tine-aș lua-o iar de la-nceput...
Și m-aș zidi cu tine-n nemurire,
Nedespărțiti pe viață, drept altoi,
Pe-o pajiște întinsă de trifoi...
18 ianuarie 2011
001.265
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Ionescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Ionescu. “sonet profan.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-ionescu-0034387/poezie/13968166/sonet-profanComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.