Poezie

ritual de toamn

2 min lectură·11 septembrie 2010

Mediu

ritual de toamnă

hai să ne luăm de mână și să fugim prin toamnă

cu amintirile strânse buchet,

ne scânteiază ochii de fericire,

tu o icoană, eu un profet.

hai să ne recitim poemele vieții

și să ne amintim cum a fost,

să n-ascultăm ce ne spun poeții,

noi am trăit un vis la restant-post.

tu veneai de departe, din visele mele,

erai iluzia ce mi-o doream,

eu veneam de neunde, din gânduri rebele,

din lumea de vise ce mi-o cream.

deschide întâiul poem al dragostei noastre

acum când toamna hoinărește prin noi,

și udă cu lacrimi o floare din glastre,

nostalgice gânduri prin vânturi si ploi...

saturn îmi trecuse prin zodie viața

și cripta din mine privea către cer,

natura, săraca, schimbase iar fața

și eu, făt-frumosul, veneam să te cer.

deși era toamnă, o toamna de vise,

stele si lună si cerul rebel

dansau printre noi ca dulci paradise

când ți-am pus pe deget primul inel.

am uzurpat totul în toamna aceea

și m-am ascuns în inima ta,

atunci am văzut ce-nseamnă femeia,

ce patimi și vise ascunde în ea.

sună timpul a iarbă de toamnă,

trupurile noastre pierdute-n candori,

s-au ridicat a nu știu câta oară,

prin universul plin de stele si sori.

hai să ne luăm de mână, iubita mea doamnă,

așa ca nebunii pe scări de mătase,

să facem din vise poeme de toamnă

să urcăm către ceruri prin ploi si vântoase...

11 septembrie 2010

001.351

Ion Ionescu. “ritual de toamn.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-ionescu-0034387/poezie/13953180/ritual-de-toamn

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.