Poezie

arta de a muri

1 min lectură·11 iulie 2010

Mediu

arta de a muri

arta de a muri o învățăm de la păsări,

ele mor totdeauna în zbor,

noi murim cu speranța în suflet,

când turnurile de întuneric

se înghesuie la orizont

într-o tragică singurătate.

azvârliți în cer, în adânc,

trecuți fără speranță dincolo de cuvinte,

mici, țipând, ferecați, vrăjiți,

ne spânzurăm ființele de iluzii.

timpul nesățios și brutal

ne-ngroapă amintirile în cavourile de argint

ale piramidelor sentimentale.

poteci fără întoarcere,

gânduri fără metafore,

cuiburi gingașe de vise,

încotro ne duceți ?

întotdeauna sosim târziu

la ospățul zeilor,

ne ospătăm cu ce rămâne de la masa lor,

apoi ne cântăm fericirea

prin sordide cârciumi

de la marginea marilor înghesuiri urbane,

bucuroși că au dispărut profeții în cărțile lui aladin.

înfășcăm viața prin bolboroseala timpului,

când zicem că am învins-o,

vine clipa când dumnezeu e inutil

și ne dăm veșmintele de pomană

cerșetorilor de halebarde.

duminică, 11 iulie 2010

001.348

Ion Ionescu. “arta de a muri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-ionescu-0034387/poezie/13947061/arta-de-a-muri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.