Poezie
treceam pe lângă tinerețe
2 min lectură·
Mediu
treceam pe lângă tinerețe ca un străin turist pribeag
și nu vedeam aisbergul vieții de care-aveam să mă lovesc,
părea că totul este-al meu, urcam cu sârg pe Everesc
ca să privesc de-acolo lumea cu farmecu-i atât de drag.
și tinerețea-mi zâmbia des ca o copilă ne-mplinită,
eram eroul din romane ce mă luptam cu toți barbarii,
mânuitor de halebarde și luptătorul de elită
ce se visa pe metereze, înfruntând iernile și anii.
voiam să cuceresc Parnasul cu tocul și cu călimara,
zgâream pereții cu cărbune, desenând scene de coșmanr,
zburam pe câmp ca o nălucă și nu-mi ajungea toată vara,
apoi mă retrăgeam în mine c-un gust de dulce și amar.
așa a fost să fie viața în cesul noului venit,
cu sentimente mișcătoare într-o noptire alb-albastră
și cu mulțimea de speranțe și cu amorul ne-mplinit
și eu făcându-le cu mâna de la pervazul din fereastră.
îmi cânta doina, doinișoara, iubita mea, din lumea veche,
eu căutam să-i prind isonul și printre stele lunecând,
visam că dorm în lunca verde și că sunt fără de pereche,
ascultând glasuri de izvoare și cucu-n țarina cântând.
și m-am trezit din toate cele bătrânul singur și hoinarul
care și-a înecat amarul în vinul vieții ce curgea,
sorbind otrava dulce-amară și bând pân\' la sfârșit paharul
ca să ma răcoresc odată, și, beat, să uit de viața mea....
15 noiembrie 2008
001138
0