Poezie

obsesia nisipului

1 min lectură·26 februarie 2010

Mediu

tot mai stingher trec astăzi

prin nisipul poemelor mele

cu privirea surpată

pe răsfrângerile figurii tale,

aș vrea să-ți adun lacrimile

să fac din ele un râu peste Sahară.

să mă-mbăt cu acest zumzet de otrăvuri,

delirând ca un poet năuc.

noaptea coboară

pe umbrela înstelată ā cerului

iar cucuvelele,

zbătându-se între două veacuri,

vestesc văzduhul sfâșiat

de săgeta soarelui

ce-a căzut peste inima căpitanului

ce și-a ascuns corabia-n nisip.

dimineață,

magice raze solare îmi aprind sufletul,

înotând prin nisip,

după o clipă de fericire

pe care-am pierdut-o

în rana primei iubiri.

tăcerile nisipului m-au înfiorat

când evul marin

ā coborât în zodia șarpelui,

spre planeta florilor,

nuntite de fluturi albi.

nimeni nu va ști ce-i pe-aici,

numai muzica gravă ā cuvintelor

va sparge vidul monadei,

prin liniștea acestui deșert.

fiică ā păsării paradisului,

tu n-ai să știi niciodată

că din ochii tăi

au curs ploi de lacrimi

peste deșertul iubirii învinse.

001.266

Ion Ionescu. “obsesia nisipului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-ionescu-0034387/poezie/13930376/obsesia-nisipului

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.