Poezie
metamorfoza
1 min lectură·
Mediu
picură stele de sus
pe inima mea,
amarnic mai arde cărarea
incendiata de lună,
eu m-am rătăcit pe un câmp de flori,
ascultând tăcerile ce-au încremenit
între stele și brumă.
ce frumoasă e noaptea
când buza de lună o coase,
parcă-i un covor de fluturi
țesut cu arnici și mătase.
departe un greier țârâie-ncet,
mă trezește din vis
colind singur prin timp,
plimbându-mă parca prin paradis.
ca un flagelat înger
aș urca la cer
cu toate ispitele-n spinare,
până la Tine Doamne,
sinucigaș cu brațele goale,
mistuit de incendii solare.
apoi aș dori să cad în abis,
întorcându-mă pe pământ
ca un biet sfânt,
cu aripa frântă,
închis în mormânt.
23 februarie 2010
001.290
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Ionescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 113
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Ionescu. “metamorfoza.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-ionescu-0034387/poezie/13929846/metamorfozaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.