Poezie

adolescentină

1 min lectură·10 ianuarie 2010

Mediu

fată cu mijloc de trestie,

unde-i cartea noastră de latină

să-nvățăm Patria nostra

sub umbra nucului din grădină?

să ne-ncurcăm în declinari,

strângându-ne discret de mână,

silva, silvae și silvarum,

tu, frumoasa mea stăpână.

să-ți arăt luna printre frunze

și să-ți sărut obajii cruzi

și fraga buzei tale coapte

și ochii mari și triști și uzi.

prin ce genuni pluteam atunci,

furați de farmecul divin,

silva, silvae și silvarum,

nu știam ce vremuri vin.

nu știam că-n cuibul nostru,

se-ascundea șerpescul gând,

silva, silvae și silvarum,

ne-am trezit așa plângând...

ne-a-nghițit timpul barbar,

cu-a lui aripă de gheață,

silva, silvae și silvarum,

despărțindu-ne pe viață.

1990

001.154

Ion Ionescu. “adolescentină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-ionescu-0034387/poezie/13923020/adolescentina

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.