ALBATROSUL RÃNIT

1 min lectură·9 ianuarie 2010

Mediu

Aș vrea să zbor dar nu mai pot,

mi s-a frânt aripa în două,

aș da pe ea avutul tot,

de mai mi-ar crește alta nouă.

pribeag pe un catarg străin,

privesc azurul cum s-a-nchis

și cum din zborul meu senin

n-a mai rămas decât un vis.

dau iar să zbor, dar e-n zadar,

mă doare aripa cea ruptă,

zăresc în depărtări un far,

cu o lumina ne-ntreruptă.

odată când puteam să zbor,

eram aici un paznic bun,

mă luau matrozii toți la zor,

făcându-mă că sunt nebun.

acum se uită după mine

și toți îmi căinează soarta,

gândesc cu toți c-ar fi mai bine,

dac-ar veni mai iute moartea.

2006

013.396

Ion Ionescu. “ALBATROSUL RÃNIT.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-ionescu-0034387/poezie/13922850/albatrosul-ranit

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

te rog să nu mai folosești majuscule la titluri (vezi reguli)
mulțumesc